Dileme profesionale

De ceva vreme nu mai am timp mai pentru nimic...Ba da, de fapt, pentru a fugi dintr-o parte in alta.Treburile s-au aglomerat la birou si acum am mai multe atributii, responsabilitati....Parca ma simt constransa de ceva mai mereu si ma invinovatesc pentru putinul timp pe care mi-l acord mie.Trebaluind intr-o zi prin casa imi spune Puricul meu "Grasa da ce alba esti!".Da...luna iulie si eu alba...Nu s-a mai intamplat asta de...ani buni.Uneori abia reusea soarele sa arda mai tare prin mai si eu eram intinsa pe paturica mea, gata sa imi reinnoiesc bronzul de anul trecut.Ce s-au mai schimbat vremurile....Zice Puricul meu ca weekendul asta vom merge si noi ca oamenii la iarba verde, bronzat....Nu stiu de ce dar nu ma iluzionez prea tare in privinta asta.Scepticismul meu imi zice ca imi voi petrece weekendul din nou ascunsa dupa un munte de dosare, o mie de cifre in fata mea, foi aruncate in toate partile...Ma simt depasita de situatie...Pana acum cateva saptamani weekendurile noastre au fost compromise de proiectele si restantele Puricului.Acum cand a terminat el..am gasit eu o "ocupatie" de weekend.Ma invinovatesc ca nu am puterea sa refuz o lucrare de contabilitate care mi-ar mari bugetul in favoarea timpului nostru liber de cuplu.Din fericire Puricu' intelege asta...dar oare eu inteleg?