Balaceala

Am reusit ca weekendul ce tocmai a trecut sa nu implice nimic din job.Am fost sambata la strand...am prins un pic de culoare...m-am balacit desi apa era rece ca gheata si nici nu stiam sa inot(noroc de colacul meu salvator cu pestisori si zane :)) ...era ultimul la chiosc), am cascat si eu gura pe acolo si am venit acasa cu o oarecare satisfactie prosteasca...ma bucur ca nu sunt grasa:D.In sinea mea am simtit o oarecare liniste...Da, asta este ...sunt complexata de corpul meu....imi mai trebuie 4-5kg....Duminica am hotarat sa repetam ziua de sambata(cu alti oameni) asa ca mi-am luat cumnata de manuta si hopa la strand."Mare innotatoare" si ea....a luat un colac identic cu al meu si am pornit la balaceala.Cum eram doar 3...Puricul meu s-a cam sacrificat involuntar si a ramas pe prosopel la prajit...Si s-a prajit nu gluma.Normal...daca noi ne-am intors abia peste 2 ore din bazin....ce era sa faca?L-am lasat sa se bucure si el putin de apa...apoi iar hopa in bazin.A fost un weekend relaxant si dupa muuult muult timp ....nu am vorbit de munca.Weekendul asta..cred ca nu o sa ma prea mult timp sa fugim pe undeva.....

Noutati

Lumeeeeeee..., lumeeeeeee......oficial sunt matusica inca din 6 iunie.Am o minunatie de nepotica pe nume Bianca...iar in cateva luni ma voi ferici si cu un nepotel.

Dileme profesionale

De ceva vreme nu mai am timp mai pentru nimic...Ba da, de fapt, pentru a fugi dintr-o parte in alta.Treburile s-au aglomerat la birou si acum am mai multe atributii, responsabilitati....Parca ma simt constransa de ceva mai mereu si ma invinovatesc pentru putinul timp pe care mi-l acord mie.Trebaluind intr-o zi prin casa imi spune Puricul meu "Grasa da ce alba esti!".Da...luna iulie si eu alba...Nu s-a mai intamplat asta de...ani buni.Uneori abia reusea soarele sa arda mai tare prin mai si eu eram intinsa pe paturica mea, gata sa imi reinnoiesc bronzul de anul trecut.Ce s-au mai schimbat vremurile....Zice Puricul meu ca weekendul asta vom merge si noi ca oamenii la iarba verde, bronzat....Nu stiu de ce dar nu ma iluzionez prea tare in privinta asta.Scepticismul meu imi zice ca imi voi petrece weekendul din nou ascunsa dupa un munte de dosare, o mie de cifre in fata mea, foi aruncate in toate partile...Ma simt depasita de situatie...Pana acum cateva saptamani weekendurile noastre au fost compromise de proiectele si restantele Puricului.Acum cand a terminat el..am gasit eu o "ocupatie" de weekend.Ma invinovatesc ca nu am puterea sa refuz o lucrare de contabilitate care mi-ar mari bugetul in favoarea timpului nostru liber de cuplu.Din fericire Puricu' intelege asta...dar oare eu inteleg?