In ultima vreme...

Ca de obicei, nu am scris de multa vreme ...dar asta nu inseamna ca nu trag cate un ochi pe aici.Am devenit matusa pt a 2-a oara, am mers mai rara pe acasa, am iesit mai putin prin oras, am cam terminat toate serialele la care mi-am propus sa ma uit...A devenit un pic cam monoton ce-i drept dar cand nu ai bani te dor picioarele de la plimbat.
Mi-am revazut prietenii in decursul unei luni si am incercat pe cat posibil sa profit de putinul timp pe care il petrec cu ei.Este foarte greu sa simti ca vrei sa faci ceva si nu ai cu cine, sa vrei sa ceri o parere si nu ai cui, sa poti sa asculti viata altuia si sa poti sa ii dai un sfat.Orasul meu natal nu exceleaza prin nimic spactaculos, dar de fiecare data cand ma urc in autocar abia astept sa ajung si sa revad putinele fete care au un rol important pentru mine.Au si ei problemele lor, poate mult mai grave decat ale mele, dar aceste revederi aduc intr-un mod miraculos zambete si buna dispozitie, ceea ce mie imi cam lipseste in ultima vreme.Cand m-am mutat la apartament cu inca 4 persoane ma gandeam ca nu voi reusi sa ma plictisesc prea mult, insa nimic din ceea ce imi imaginam nu a prins forma.Fiecare se plimba pe bucatica lui de culoar, gateste in coltul lui, un "salut" spus de formalitate...De putine ori se inatampla sa fim toti 6 in aceeasi camera si sa fie buna dispozitie.E greu sa nu imi amintesc de momentele in care ieseam cu 2-3 prieteni si stateam la cioace pana tarziu....pierdeam notiunea timpului, dar ce conta...ma simteam bine...sau cand unul dintre noi avea probleme stateam la discutii pana la ore tarzii...eram certata ca ajung tarziu acasa, dar nu conta...stiam ca am linistit un suflet sau mi-am adus mie linistea.Acum e prea liniste in aceasta casa.Mult prea liniste....si culmea este ca persoanele la care ma asteptam sa fie mai apropiate acelea s-au "inchis"(cu si fara ghilimele) in camera lor.Nimeni nu stie de ei...Le intrebi...raspund sec: bine.Ma deranjeaza intr-o oarecare masura....si ma afecteaza prin faptul ca eu nu am trait intr-un asemenea mediu.Daca as incerca sa "ma integrez" as deveni cu siguranta ca ei...Mai bine ca mine...
Anul acesta am facut un pas pe care nu ma gandeam sa il mai fac vreodata....si nu am inclus posibilitatea de a fi lasata pe dinafara...dar uite ca s-a intamplat.E urat...atat...urat.Am respirat adanc si am trecut peste, lasand o urma cat mai mica ...In curand va fi insesizabila.
Au inceput oamenii sa isi ia viata in serios...se casatoresc.Bunul meu prieten "portocaliu" s-a hotarat in cele din urma sa se insoare...Nu am crezut ca el chiar va face lucrul acesta, cam pe neasteptate fiind.Dar a facut-o si pe asta si exact in modul pe care mi-l doresc si eu.Fara oameni prea multi, fara rude de gradul 5-6...fara traditii prea multe, fara cadouri, fara pliculet.Nu pot decat sa il admir pentru asta si sa sper sa pot face si eu intr-o zi acelasi lucru.
Si daca tot ma gandeam la faptul ca petrec prea putin in ultimul timp, mi s-a ivit ocazia ca miercuri sa mergem la o petrecere ....Chiar imi doresc lucrul asta, nu imi amintesc sa mai fi fost prin iasi la una de genul...iar invitatii sunt foarte distractivi si sunt sigura ca ar fi o petrecere pe cinste...Insa cum sa te duci cu 30 de lei care ar trebui sa ajunga inca vreo 3 zile.
Tot vorbind de petreceri, pe 17 se implinesc 2 ani de cand sunt cu Alex...pe 30 e aniversarea de nume, iar pe 21 dec ziua de nastere.Imi amintesc de 1 mea aniversare in iasi...am fost in Wanted...am petrecut pana nu am mai stiut de mine, insa am fost marcata oarecum ca nu au putut sa fie prezenti si cei de acasa.Anul acesta inca nu mi-am facut un plan...nici nu stiu unde va fi...in Botosani sau Iasi....Mai este timp...
In ultima vreme am cam "bolit"...ba dureri de gat, ba febra, ba dureri de masea....Ieri m-am trezit cu o parte a fetei un pic mai grasa...astazi cu siguranta sunt dolofana pe partea stanga....cica daca iau medicamente in 3 zile revin la normal...Asa ca asta va fi inca un weekend petrecut in casa, un film, un poker cu cei 2 colegi mai "deschisi" si internet.

Balaceala

Am reusit ca weekendul ce tocmai a trecut sa nu implice nimic din job.Am fost sambata la strand...am prins un pic de culoare...m-am balacit desi apa era rece ca gheata si nici nu stiam sa inot(noroc de colacul meu salvator cu pestisori si zane :)) ...era ultimul la chiosc), am cascat si eu gura pe acolo si am venit acasa cu o oarecare satisfactie prosteasca...ma bucur ca nu sunt grasa:D.In sinea mea am simtit o oarecare liniste...Da, asta este ...sunt complexata de corpul meu....imi mai trebuie 4-5kg....Duminica am hotarat sa repetam ziua de sambata(cu alti oameni) asa ca mi-am luat cumnata de manuta si hopa la strand."Mare innotatoare" si ea....a luat un colac identic cu al meu si am pornit la balaceala.Cum eram doar 3...Puricul meu s-a cam sacrificat involuntar si a ramas pe prosopel la prajit...Si s-a prajit nu gluma.Normal...daca noi ne-am intors abia peste 2 ore din bazin....ce era sa faca?L-am lasat sa se bucure si el putin de apa...apoi iar hopa in bazin.A fost un weekend relaxant si dupa muuult muult timp ....nu am vorbit de munca.Weekendul asta..cred ca nu o sa ma prea mult timp sa fugim pe undeva.....

Noutati

Lumeeeeeee..., lumeeeeeee......oficial sunt matusica inca din 6 iunie.Am o minunatie de nepotica pe nume Bianca...iar in cateva luni ma voi ferici si cu un nepotel.

Dileme profesionale

De ceva vreme nu mai am timp mai pentru nimic...Ba da, de fapt, pentru a fugi dintr-o parte in alta.Treburile s-au aglomerat la birou si acum am mai multe atributii, responsabilitati....Parca ma simt constransa de ceva mai mereu si ma invinovatesc pentru putinul timp pe care mi-l acord mie.Trebaluind intr-o zi prin casa imi spune Puricul meu "Grasa da ce alba esti!".Da...luna iulie si eu alba...Nu s-a mai intamplat asta de...ani buni.Uneori abia reusea soarele sa arda mai tare prin mai si eu eram intinsa pe paturica mea, gata sa imi reinnoiesc bronzul de anul trecut.Ce s-au mai schimbat vremurile....Zice Puricul meu ca weekendul asta vom merge si noi ca oamenii la iarba verde, bronzat....Nu stiu de ce dar nu ma iluzionez prea tare in privinta asta.Scepticismul meu imi zice ca imi voi petrece weekendul din nou ascunsa dupa un munte de dosare, o mie de cifre in fata mea, foi aruncate in toate partile...Ma simt depasita de situatie...Pana acum cateva saptamani weekendurile noastre au fost compromise de proiectele si restantele Puricului.Acum cand a terminat el..am gasit eu o "ocupatie" de weekend.Ma invinovatesc ca nu am puterea sa refuz o lucrare de contabilitate care mi-ar mari bugetul in favoarea timpului nostru liber de cuplu.Din fericire Puricu' intelege asta...dar oare eu inteleg?

Mama lui de cerc

Va amintiti replica aceea cu roata...am auzit si la randul meu am spus de nenumarate ori"se va intoarce roata".De multe ori nici nu ne dam seama cand se intampla sa se adevereasca ceea ce spui, poate pentru ca sunt mult prea minore iar mintea noastra le sterge instantaneu, dar atunci cand un eveniment cu o oarecare semnificatie se repeta iti aduci aminte ceea ce iti doreai candva.Pe de-o parte ma simt "razbunata", dar totusi...durerea tot spre mine se indereapta.Parca as vrea sa spun ca nu asta mi-am dorit de fapt atunci cand am zis, dar as minti...asta mi-am dorit, asta am primit.

Vremurile de altadata...

Zilele trecute am primit un repros cum ca nu am mai scris pe aici demult....Asa si este...desi citesc aproape zilnic celelalte bloguri, nu imi fac niciodata timp si pentru al meu.
Asa.....la nici 3 saptamani dupa mutarea noastra "la Minerva", am aflat de la un nene politist care ne-a batut la usa ce vecini primitori avem...ba coboram prea mult cu liftul(de'..ca stam la 6), ba ca suntem un adapost familial, ba ca tre sa platim la asociatie ca avem caine si na..coboara cu liftul prea mult, stau babele(nu sunt chiar babe dar mie asa imi place sa le zic) cu ochiu lipit de vizor (vezi doamne poate om' fi mai multi de 5), cu urechea de zid sa ne reclame ca nu avem grija de liftul lor abia reparat...Ba mai mult, s-au oferit sa ne ia si niste casti...de' le deranjeaza orice sunet muzical.Intre timp am descoperit si noi cate mai stau sa cada prin apartamentul asta...geamurile cu suruburi lipsa, baterii , prize stricate....Dar toate par minore acum ca am varuit tot apartamentul si e pe placul nostru.
Sambata trecuta a venit fratele meu si am mers la meci Poli-Dinamo.Era frumos sa fi castigat Dinamo, dar oricum eu m-am bucurat de atmosfera.In seara aceea ne-am pornit spre Bt cu catel si purcel.....Seara de Inviere a fost una foarte ciudatica....Am fost la biserica din centru unde 80% dintre oameni erau rromi.Nu ca as avea ceva cu ei dar cand vezi ca abia intra pe poarta bisericii si nici bine nu scuipa unde nimereste...Acu nu vreau sa fiu acida si sa critic oamenii bisericii, dar slujba sau mai bine zis momentul inceperii slujbei a fost total esuata.Nu tu sonor, nici un semnal....doar multi rromi care ieseau cu lumanarile aprinse si se uita lumea oare ce se intampla.Partea buna a fost ca venisem sa luam doar lumina iar de restul sa se ocupe ceilalti membri ai familiei.Ne-am strans la mine acasa, vorba mult....mama se pregateste de mers la sfintit pasca...dar cine sa il mai trezeasca pe tata?:)) Toata lumea la nani, eu si mama la sfintit.Pastele s-a asemanat oarecum cu Craciunul....1 zi bagi de toate, a doua te refaci dupa 1...iar a 3-a faci bagaje.Dupa ce ne-am incercat norocul cu Tara la Priscom am gasit solutia cu Transdorul.Ba chiar a mai calatorit un cutu mai mare care saracul avea rau de masina:D Intorsi acasa am umplut frigiderul si am ciocnit n pahar de bere...si somn din plin.
Desi aveam liber pana saptamana viitoare, am fost joi la job...Chiar imi lipsea...Oricum a fost 100% rentabil.In rest...nimic deosebit...
O zi frumoasa...pe luna viitoare:))

Asa o fi....?

Stiu, nu am mai scris de mult pe aici.Poate ca nu prea mai am cum(lipsa netului acasa), poate nu am starea potrivita pentru a mai scrie...nu stiu.Cert este ca in ultima vreme sunt cuprinsa de o melancolie profunda si de o irascibilitate destul de greu de controlat.Citeam pe bloggul Blondei ca ar fi o astenie de primavara...Eh, atunci eu cred ca am hiperastenie.Nu prea imi convine nimic, ceva parca lipseste si mi se urca sangele in cap cand toata lumea ma intreaba ce am, ca trebuie sa fie un motiv....si culmea e ca eu chiar nu am unul.Vreau sa fiu lasata in pace.....Si totusi vreau oameni in jurul meu, vreau sa nu ies din monotonia asta obositoare, sa regasesc placerea de a ma plimba, de a avea chef de viata.Ma contrazic singura...stiu asta, dar toate aceste lucruri ma fac sa imi doresc sa gasesc acest raspuns, doar sa stiu...Tare as vrea sa cred ca e astenie...

Inceput de martie

Am inceput luna martie prin orasul natal...nimic schimbat...poate doar faptul ca au suspendat lucrarile la mall.Fugi pe la toata lumea ca nu cumva sa se supere cineva ca nu l-ai vizitat, cumparaturi, ...pfff, obositor.Mda..atat de obositor incat am adormit pe autocar la drumul de intoarcere.Si somn, nu gluma...mi se parea mie ca nu ma mai leagana autocarul...si cand deschid ochii vad "Moara de foc".Din fundul autocarului fuguta printre scaune la geanta pe care abia cu greu am reusit sa o dau jos de la bagaje.Un taximetrist amabil imi pune geanta in portbagaj iar dupa cateva sec.."Nu va suparati, dar de curiozitate, ce carati in geanta aceea?".Hmm...niste muraturi si pietre pentru temelia casei :)).Ajunsa acasa, apartamentul vraiste si scumpul meu care ma anunta ca in jumatate de ora apar musafirii care abia asteapta sa guste din falafelul meu.Nici bine nu ma dezmeticisem din somn ca deja primisem lista cu noile treburi.Am avut o seara plina...dar obositoare.Sper doar sa nu fie adevarata faza aia "cum incepi asa va fi toata luna".

WTF???

Nu mai suport plictiseala.Desi mai am vreo 4 suflete prin casa...reusesc mai mereu sa ma plictisesc in asemenea hal, incat nici somnul nu mai este o solutie.M-am plictisit sa dorm...Wow...suna cam aiurea, adica cum sa te plictisesti de dormit?Uite eu am reusit.Acum cativa ani veneam de la job, dupa cateva minute de umblat de colo-colo prin casa ma asezam in fata tv-ului, ma relaxam si trecea si timpul.Na....acu nu mai functioneaza.Cred ca e din pricina lipsei telecomenzii...Mda, ar trebui sa ma ridic din pat la fiecare moment publicitar, schimba posturile manual, ba ca nu gasesti nimic interesant, ba ca atunci cand sa te asezi din nou in pat hop publicitate.Asa m-am lecuit eu de televizor.M-as uita la un film....dar nu imi place sa il vizionez singura.Uneori imi zic pe drumul spre casa: cand ajung o sa fac aia, aia , aia....Iar cand ajung, ma vad singura prin casa(desi nu sunt-mai stam cu 4 pers), ma apuca depresia si gata...s-a dus cheful de treaba.M-ai strang pe ici colo cate ceva, dar atat.Noroc ca Tara(catzelusha) e mai "zghihuita" si imi distrage "atentia" de la plictiseala.Astazi, spre exemplu, s-a enervat atat de tare pe o perna(iubitul ei cum ii spunem noi- isi mai exersa instinctele sexuale cu ajutorul ei :D ) , incat a rupt-o toata iar vatelina din ea a imprastiat-o toata casa.Am avut ceva de lucru....Mda...am realizat ca cineva da alarma de foamete.Fug sa infulec ceva.Poate pana atunci vine Puricul meu si nu ma voi mai plictisi.
O seara frumoasa tuturor!

Lover's day

M-am trezit dis-de-dimineatza(ceea ce nu se intampla de obicei) cu un chef neobisnuit de viata.Curatenie prin casa, putina cosmetica....si scumpul meu venind de la serviciu cu un cadou de Ziua Indragostitilor.Toate bune si frumoase...doar ca eu nu am ceva pentru el.Stabilisem ca nu vom cumpara nimic avand in vedere situatia noastra financiara.M-am simtit coplesita de gest si totusi cu mustrari de constiinta ca eu nu am nimic. Un simplu "Te iubesc"....acesta a fost cadoul meu.Ciudat este ca, in urma cu cativa ani, nu concepeam ziua aceasta fara un cadou...Sper ca pana diseara sa imi treaca senzatia asta de vinovatie(desi nu ar trebui sa ma simt- parca stabilisem ceva) si sa ne bucuram de iesirea noastra in oras.

Toate au un inceput....

Bla....bla....asta ar trebui sa fie un inceput de ala cu"hei, sunt noua pe aici, salutari la toata lumea, ....", dar uite ca nu o sa fac asta.Nu stiu de ce dar oamenii tind sa urmeze un sablon atunci cand intalnesc ceva nou.Yahoo-ul cred ca e cel mai potrivit pentru astfel de exemple.Eu mi-am format un standard, sa zicem, de a accepta oameni noi in lista.Sunt niste pasi foarte simpli de a recunoaste oamenii cu care se merita sa stai de vorba si cu care nu.Genul de persoane care incep conversatiile asemanator cu "buna.ce faci?am id tau de la/pe......de unde esti?ai prieten?" isi iau ignor fara sa clipesc.Doammmnnnneeeeee...ori sunt fete retardate care sa accepte asa ceva, ori sunt baietii prea increzatori in ei insasi si au impresia ca acestea sunt cuvintele prin care cu ceresc o fata.Chiar.... care credeti ca ar fi abordarea care v-ar cuceri inimile?(poate cuceri e prea mult spus, dar intelegeti voi unde bat).
Ar trebui sa ma apuc de munca.....s-a terminat ceasca de cafea .