Treapta altuia....

Sa gandesti ceva si sa scrii ceea ce gandesti e foarte greu...am avut atat de multe tentative de a scrie....dar nu, nu sunt atat de deschisa scrisului.Insa, in momente in care nu ai cu cine sa vorbesti sau cui sa ii incredintezi gandurile tale...te decizi sa scrii.Astazi am scriu despre perversitatea care ma inconjoara si nu am ce face...ma supara dar trebuie sa traiesc cu ea.
De la ultima mea postare, am reusit sa obtin o promisiune de imprumut pt apartament "la cheie", am ramas in fruntea cabinetului de contabilitate, am oameni in subordine, impart acelasi spatiu onchiriat cu o clienta care este sefa viitorului sot, desi a fost colegul meu iar peste noapte m-am trezit ca nu mai este si nu numai eu, am ajuns sa locuiesc intr-o camaruta din spate al "acelui spatiu inchiriat"(care anterior a fost un bar si si-a patrat aspectul , desi acum sunt birouri)....multe, poate prea multe....iar dintr-o mana de oameni, s-au cernut rand pe rand, au ramas 2 oameni langa mine si care fac la fel de multe sacrificii pentru mine desi nu este "lupta lor".
Am stat o perioada de timp cu "viitoarea familie prin alinata"- Fam. Flinstone., cum ii numesc eu....ciudat, aia macar aveau un caine, astia si-au cumparat un al 2-lea[ca pe 1 l-am adoptat eu] iar dupa 3 zile l-au vandut:)).Aiurea, aiurea, aiurea....am urat fiecare clipa in care a trebuit sa ajung acasa si sa ma confrunt cu tot felul de idiotenii(eu detin fiecare lucru din casa aia, dar nu am nimic cand vreau sa folosesc, platesc chirie dar nu am dreptul la "anumite vizite" pt ca displac Flinstonilor, eu trec pe lista ce am cumparat altii rup ca si cum nu le-ar pasa, iar cea mai cea...nici nu o pot uita...."mironosita de mine care nu face nimic in casa aia, nici macar sa fac curatenie dupa mine"[du-te in pizda matii de nespalata care imi iei farfuriile de le tii la tine in camera pana fac mucegai, imi cureti oalele in care gatesti dupa ce se imputesc de nici nu pot sa mai gatesc in ele chiar si dupa o saptamana, nici nu dai cu aspiratorul in camera si cand intri in ea zici ca miroase a procusori de guineea, am batut la usa camerei tale de atatea ori de imi era mie rusine sa te mai deranjez cerandu-mi vasele pt ca nu aveam in ce sa-mi mai pun mancarea pentru ca le-ai folosit tu pe toate si nici nu te-ai sinchisit sa le aduci la bucatarie], etc).Am urat fiecare privire ca si cum "ce caut eu acolo?", "de ce fac dush fara sa anunt?", hai sa ne intrecem cine pune friptura 1 la cuptor "serios?nu am stiut ca vrei si tu sa pui la cuptor"...sa mori tu....nu, eu pun carnea cu condimente intr-o tava pt cuptor in ideea sa o coc la ochiul de la aragaz.
Acum 2 ani, am facut un gest omenesc...eu si Alex locuiam singuri de 1luna si jumatate, cand Fam. Flinstone a ramas in strada si cu o teapa de la prprietarii de la care inchiriasera un apartament.Am venit eu cu propunerea de a-i primi la noi, fara nici o pretentie pana cand isi vor gasi ei ceva.Intre timp, am pus o vorba buna pt a reangaja-o pe Wilma de unde a plecat peste noapte fara explicatie, am readus-o pe un punct de lucru foarte aproape de casa(sa nu plateasca transport), le-am oferit o camera in apartamentul nostru inchiriat de 2 camere semidecomandat, am vrut de multe ori sa mananc si nu puteam pt ca trebuia sa trec prin camera lor, dar na, noi le-am oferit camera...deci un oarecare confort, nicidecum un deranj.Au fost foarte recunoscatori verbal si stiind ca ei au sanse mai mari de a aschizitiona un apartament, ne-au promis ca ne vor intoarce serviciul si vom locui la ei, fara a plati nimic. Timpul s-a scurt si au trecut 5 luni...am decis sa ne mutam la decomandat...si a inceput calvarul....
Anul acesta am depus inaintea lor dosarul pt apartament, ei l-au primit primii asa cum ne asteptam...Ei locuiesc intr-un apartament nou nout cu 2 camere decomandate, noi locuim intr-o camera de serviciu la biroul unde ne desfasuram activitatea, fara a plati nimic, din bunavointa sefei mele si a sefei lui Alex.Poate as fi inghitit in sec si as fi trecut peste daca am fi avut caldura, de orice fel, si am sti ca ei nu cunosc aspectul asta.Am racit groasnic...dormit pe o saltea pe gresie nu e chiar viata pe care ti-o imaginezi in luna noiembrie, intr-o camera la parter unde nu exista nici o sursa de incalzire.In momentul in care s-a pus problema mutarii si noi pactic nu aveam unde sa locuim, am primit o fraza seaca "stiu ca va suntem datori si acum ar fi momentul sa va invitam sa va mutati la noi, dar voi aveti caine si, hai sa fim seriosi...Tara face o groaza de mizerie, iar apartamentul nostru e nou". Am ramas fara grimasa, am zambit si am spus sec:"nu-i nimic, o sa ne descurcam noi cumva".Ne-am descurcat pt anotimpul de vara, toamna...dar acum...Ipocrizia cea mai mare apare la "mama soacra"...de fiecare data cand i se parea d-lui Fred ca greseam cu ceva, raporta "Bazei", iar ea suna pt reprosuri, chiar si pentru cele mai mici cacaturi.De ce nu a facut asta cand si-a vazut unul dintre fii locuind la standarde inalte, celalalt dormind pe jos la mila sefilor si distrugandu-si sanatatea, stiind ca acum 2 ani, a sunat telefonul rugand sa ne facem mila de ceilalti?Unde e dreptatea?Unde e ajutorul fratesc aici?Ironia???Viitorul nostru apartament, aflat momentan in stadiu de constructie, se afla la 100 m de fam. Flinstone.
Eu musc, asta am invatat in toti anii acestia...daca nu te aperi, esti muscat.Fiind acum in postura de "sefa" sunt atacata din toate partile...am fost nevoita sa musc, sa judec si sa reprosez.Schimbarea s-a simtit, colegii in primul rand, familia.....dar tot ei au fost si factorii declansatori.Asta m-ati invatat...sa ma apar, sa stau la suprafata indiferent pe cine trebuie sa calc si sa stau deasupra, asta este instinctul de supravietuire.De ce?pentru ca oamenii sunt perversi...iar daca nu esti ca ei, esti dedesubt.